fliș¹ sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr flysch] (Glg) Ansamblu de terenuri constituite din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate într-o mare în timpul când fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a deveni un lanț muntos.

fliș² i [At: ZANNE, P. III, 217 / E: fo] Sunet care imită sunetul șuierător produs de lovirea cu biciul.

FLIȘ s. n. (Geol.) Ansamblu de terenuri, constituite din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate într-o mare în timpul cînd fundul acesteia se găsea într-o continuă ridicare spre a deveni un lanț muntos. O mare parte din depozitele geologice ale Carpaților orientali aparțin flișului care s-a sedimentat în timpul cretacicului și paleogenului.

FLIȘ s.n. Formație detritică alcătuită din straturi de conglomerate, gresii, argilă și marnă, formate la fundul unei mări și devenite apoi, prin ridicarea acestuia, un lanț muntos. [< fr. flysch].

FLIȘ s. n. formație detritică din conglomerate, gresii, argilă și marnă, sedimentate la fundul unei mări și devenite apoi, prin ridicarea acestuia, lanț muntos. (< fr. flysch)

fliș s. n., pl. flișuri

fliș s. n., pl. flișuri

fliș s. n., pl. flișuri

fliș, (engl.= flysch) termen introdus de Bertrand (1897) pentru a defini totalitatea dep. acumulate în geosinclinale și provenind pe seama cordilierelor în curs de ridicare datorită mișcărilor orogenice. Asociațiile de f. se caracterizează prin ritmicitate și termeni litologici variabili: gresii, argile, calcare, marne, conglomerate-gresii-siltite cu structuri variate, granoclasări, stratificații paralele și încrucișate, mecanoglife, similare cu cele ale turbiditelor actuale. Depozitele de f. au o distribuție uniformă în spațiu (pe supr. mari) și în timp (cu grosimi de mii de metri) și se consideră a se fi acumulat în baz. de tipul foselor de subducție și baz. remanente. În România, dep. de f. sunt larg răspândite în C. Orient. (la nivelul Cret. și Paleog.) în Mții Apus. (în Metaliferi și Trascău la nivelul Cret.) și în Dobr. în zona „șist. verzi” (la nivelul Assynticului).