FLECUȘTÉȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac¹; fleculeț. – Din fleac¹.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

flecuștéț s. n., pl. flecuștéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flecuștéț n., pl. e, și -eáță f., pl. ețe (d. fleac). Mold. Iron. Lucru mic, neînsemnat. Om mic, neînsemnat: cine-ĭ flecuștețu ista? V. fîșneț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink