FLEAC¹, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEAC² s. n. v. flec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEAC ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de importanță; nimic; mărunțiș; bagatelă. 2) la pl. Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; baliverne; palavre; brașoave. /<germ. Fleck
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEAC s. 1. bagatelă, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 2. v. mărunțiș. 3. v. palavră.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fleac s. n., pl. fleácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fleac (ea dift.) n., pl. urĭ (rudă cu rut. flĕak, lucru moale. Cp. și cu vgr. phlýax, farsă, și lat. flaccus, cu urechĭ blegĭ. V. și bleg, fleașcă). Lucru ușor saŭ de nimic: această greutate e un fleac pentru el. Fig. Om de nimic, om neserios. Pl. Prostiĭ, stupiditățĭ: fleacuri!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

FLEAC acaret, căcat, căcățel, flintic, goangă, lucernă, mare brânză, multe și mărunte, nimica toată, plătică, sacs.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink