FLEAC¹, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de romac | Greșeală de tipar | Permalink

FLEAC² s. n. v. flec.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de romac | Greșeală de tipar | Permalink

FLEAC ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de importanță; nimic; mărunțiș; bagatelă. 2) la pl. Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; baliverne; palavre; brașoave. /<germ. Fleck
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FLEAC s. 1. bagatelă, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 2. v. mărunțiș. 3. v. palavră.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

fleac s. n., pl. fleácuri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

FLEAC acaret, căcat, căcățel, flintic, goangă, lucernă, mare brânză, multe și mărunte, nimica toată, plătică, sacs.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink