FLEÁȘCĂ s. f. 1. Materie moale și apătoasă, fără consistență; fleșcăială. ♦ Fig. Om moale, lipsit de energie, molâu. 2. (Pop.) Palmă, lovitură dată cu palma. – Cf. fleașc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEÁȘCĂ f. 1) Noroi apos. 2) fig. Om lipsit de energie; molâu. 3) pop. Lovitură dată cu palma. /Din fleașc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FLEÁȘCĂ s. v. lapoviță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fleáșcă s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fleáșcă f., pl. ca ceașcă (d. fleașca-fleașca. V. bleașcă, buleandră). Fam. Palmă aplicată cu zgomot, leapșă. Lucru moale, fleșcăit, flaccid.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fleáșca-fleáșca (ea dift.) interj. care arată huĭetu pe care-l facĭ cînd mergĭ pin [!] noroĭ orĭ pin apă. – Și bleașca-bleașca.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

fleașcă¹, flești s. f. prostituată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fleașcă², adj. invar. 1. moale, flasc; vâscos. 2. foarte ud.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink