FLAUȘÁT, -Ă adj. (Despre țesături) Păros, scămoșat. [< flaușa].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLAUȘÁT adj. v. pufos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FLAUȘÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A supune unei prelucrări speciale, dând un aspect pufos și moale; a scămoșa. /Din flauș
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FLAUȘÁ vb. tr. a face ca o țesătură să fie scămoșată. (< flauș)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flaușá vb., ind. prez. 1 sg. flaușéz
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flaușát, -ă adj. (text.) (Despre țesături) Scămoșat, păros ◊ „Vânzătorii recomandă cumpărătoarelor un nou model de palton pentru femei, confecționat din stofă puțin flaușată.” Sc. 11 XI 64 p. 1 (din flaușa; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 106; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flaușa, flaușez v. t. (adol.) a flata, a măguli, a linguși.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
purice flaușat expr. om sărac / nevoiaș.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
țăran flaușat expr. (adol., peior.) (om) ipocrit, fățarnic.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink