FLĂMÂNZÁRE, flămânzări, s. f. (Reg.; la unele animale) Partea scobita a corpului cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert. – Flămânzi (pl. lui flămând) + suf. -are.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLĂMÂNZÁRE s. v. deșert.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flămânzáre s. f., g.-d. art. flămânzării; pl. flămânzări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flămînzáre f., pl. ărĭ. Rar. Deșertu (adîncătura) pînteceluĭ la vite.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink