FLĂCĂUÁN, flăcăuani, s. m. (Reg.) Flăcăiandru. [Pr.: -că-uan] – Flăcău + suf. -an.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FLĂCĂUÁN ~i m. Flăcău mai tânăr (luat în raport cu alți flăcăi). [Sil. flă-că-uan] /flăcău + suf. ~an
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăuán s. m. (sil. -că-uan), pl. flăcăuáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

flăcăŭán m. Flăcăŭ maĭ dezvoltat, maĭ mare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink