fiziografie sf [At: DA ms / P: ~zi-o~ / Pl: ~ii / E: fr physiographie] Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale pământului.

*FIZIOGRAFIE sf. Descrierea naturii și a fenomenelor ce se produc într’însa [fr.].

FIZIOGRAFIE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul caracteristicilor exterioare ale Pămîntului. [Gen. -iei. / < fr. physiographie].

FIZIOGRAFIE s. f. 1. descriere geomorfologică a unei regiuni. 2. știință care studiază caracteristicile exterioare ale Pământului. (< fr. physiographie)

fiziografie f. istoria naturală care se ocupă numai cu descrierea obiectelor naturei.

*fiziografíe f. (vgr. phýsis, natură, și grafie). Descrierea pămîntuluĭ și fenomenelor care se produc pe el.

fiziografie (desp. -zi-o-gra-) s. f., art. fiziografia, g.-d. fiziografii, art. fiziografiei

fiziografie (-zi-o-gra-) s. f., art. fiziografia, g.-d. fiziografii, art. fiziografiei

fiziografie s. f. (sil. -zi-o-gra-), art. fiziografia, g.-d. fiziografii, art. fiziografiei

FIZIO- „natură, cauze naturale, vital, fizic, fiziologic”. ◊ gr. physis „natură” > fr. physio-, germ. id., engl. id., it. fisio- > rom. fizio-. □ ~crat (v. -crat), s. m. și f., adept al fiziocrației; ~crație (v. -crație), s. f., doctrină economică burgheză care susține că munca agricolă ar constitui unica sursă de bogăție; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre boli) care este determinat de leziuni fizice; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a activităților vitale; sin. fiziogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., fiziogeneză*; ~geografie (v. geo-, v. -grafie), s. f., studiu geografic al mișcărilor și variațiilor atmosferice, hidrologice etc., care au loc la suprafața pămîntului; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fiziografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., știință care studiază caracteristicile exterioare ale globului terestru; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fiziologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază funcțiile organismului viu, animal sau vegetal; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a capacității fiziologice a unor funcții organice, în vederea aprecierii dezvoltării fizice; ~nomie (v. -nomie), s. f., totalitatea trăsăturilor feței care determină expresia ei particulară; ~patie (v. -patie), s. f., tulburare fiziologică provocată de diverși factori fizici, chimici, mecanici, nutriționali, genetici etc.; ~patolog (v. pato-, v. -log), s. m. și f., specialist în fiziopatologie; ~patologie (v. pato-, v. -logie₁), s. f., 1. Ramură a medicinii care studiază fiziologia organismului în timpul unei boli. 2. Disciplină care se ocupă cu studiul mecanismelor de producere a bolilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., ramură a terapeuticii generale care folosește agenți fizici naturali ca apa, aerul, lumina și băile.