FIZIOGNOMONÍE s. f. Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică, îndeosebi după fizionomia lui. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiognomonie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOGNOMONÍE s.f. (Liv.) Tendință de a determina caracterul unui om după fizionomie; fizionomistică. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiognomonie, cf. gr. physiognomonia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOGNOMONÍE s. f. disciplină având ca obiect cunoașterea caracterului omului după aspectul fizic și după fizionomie. (< fr. physiognomonie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fiziognomoníe (-zi-og-no- / -o-gno-) s. f., art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

fiziognomoníe s. f. (sil. -zi-o-; mf. -gno-), art. fiziognomonía, g.-d. fiziognomoníi, art. fiziognomoníei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fiziognomoníe f. (ca și fiziognomíe). Arta de a cunoaște omu după față.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink