FIZIOCRÁT, fiziocrați, s. m. Adept al fiziocrației. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocrate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOCRÁT ~ți m. Adept al fiziocrației. [Sil. -zi-o-] /<fr. physiocrate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOCRÁT, -Ă s.m. și f. Adept al fiziocratismului. [Pron. -zi-o-. / < fr. physiocrate, cf. gr. physis – natură, kratos – forță].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIZIOCRÁT s. m. adept al fiziocrației. (< fr. physiocrate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fiziocrát s. m. (sil.-zi-o-crat), pl. fiziocráți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fiziocrát, -ă s. (d. vgr. phýsis, natură, și krátos, putere). Filosof din școala luĭ Quesnay († 1774), care zicea că numaĭ pămîntu produce avere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink