FIXITÁTE s. f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIXITÁTE f. Caracter fix; stabilitate. /<fr. fixité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIXITÁTE s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare, înțepeneală, imuabilitate. [Cf. fr. fixité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIXITÁTE s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare. (< fr. fixité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FIXITÁTE s. 1. v. imobilitate. 2. imobilitate, neclintire, nemișcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobilitate, înțepeneală, rigiditate. (~ privirii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fixitáte s. f., g.-d. art. fixității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fixitáte f. (d. fix; fr. fixité). Calitatea de a fi fix: fixitatea priviriĭ. Chim. Proprietatea corpurilor care nu se volatilizează pin [!] mijloacele ordinare. Fig. Starea lucrurilor care nu se schimbă: fixitatea ideilor, opiniunilor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink