FITO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) plantă”, „propriu plantelor”, „(de) plante”. [< fr. phyto-, cf. gr. phyton].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FITO-, -FÍT(Ă) elem. „plantă, vegetație”. (< fr. phyto-, -phyte, cf. gr. phyton)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÍȚE s. f. pl. (Fam.; în expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÍȚĂ, fițe s. f. (reg.) Leliță.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FÍȚĂ s. (mai ales la pl.) capriciu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fíță s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fíță s. f., pl. fíțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fito-apiterapeútic, -ă adj. (Medicament) din plante și substanțe apicole ◊ „Produse fito-apiterapeutice în tratamentul de bază al unor afecțiuni [...]” R.l. 12 IV 83 p. 5 (din fito- + apiterapeutic)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink