fisă sf [At: ALECSANDRI, T. 1102 / Pl: ~e / E: fr fiche, ngr φίσα] 1 Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc. 2-3 (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia.

FISĂ, fise, s. f. Placă mică de metal sau de os, de obicei rotundă sau dreptunghiulară, care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc. Preferanțul giucăm? Cîte zăce parale fisa? ALECSANDRI, T. 1102. De cînd m-am însurat joc numai vist, și nu mai scump de un leu fisa. NEGRUZZI, S. I 74. ♦ Piesă mică metalică în formă de monedă, care, introdusă în mecanismul unui automat, îl declanșează. Fisă de telefon.

FISĂ s.f. Piesă de metal de formatul unei monede, care se introduce în mecanismul unui telefon public automat pentru a putea vorbi. ♦ Placă mică (de metal, de os etc.), rotundă sau pătrată etc., întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți în localurile de consumație etc. [Cf. fr. fiche].

FISĂ s. f. 1. piesă de metal de formatul unei monede, care poate declanșa mecanismul unui automat; jeton. ♦ (fam.) a-i pica (sau cădea) cuiva ă = a înțelege repede despre ce este vorba. 2. placă mică de metal, de os etc., rotundă sau pătrată, întrebuințată ca marcă de plată la jocul de cărți, în localurile de consumație etc. (< ngr. fisa)

FISĂ ~e f. Piesă metalică, sub formă de monedă, cu ajutorul căreia se declanșează un automat; jeton. ~ de telefon. /<ngr. fiche

fisă f. marcă de joc: câte zece parale fisa? AL. [It. FISCIA, printr’un intermediar grec modern].

*fíșă f., pl. e (fr. fiche, d. ficher, a înfige). Marcă de metal orĭ de alt-ceva, jeton întrebuințat la joc. Bucată de hîrtie cu diferite însemnărĭ așezată în ordine între alte hîrtiĭ. – Fals fisă.

fisă s. f., g.-d. art. fisei; pl. fise

fisă s. f., g.-d. art. fisei; pl. fise

fisă (piesă metalică, monedă) s. f., g.-d. art. fisei; pl. fise

fisă (de telefon etc.)

FISĂ s. jeton, (înv.) socotea. (~ la ruletă.)

FISĂ s. jeton, (înv.) socotea. (~ la ruletă.)

a mânca fise expr. (d. telefoane publice sau automate defecte) a nu restitui fisele introduse în aparat în condițiile neefectuării unei convorbiri.

a-i pica (cuiva) fisa expr. a avea o revelație bruscă; a înțelege (brusc) cum stau lucrurile.