firosí, firosésc, vb. IV (înv.) 1. (refl.; despre lichide) a se prelinge. 2. (fig.) a risipi, a irosi, a prăpădi.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRÓS, -OÁSĂ, firoși, -oase, adj. (Rar) Care conține (multe) fire, cu aspect de fire. – Fir + suf. -os.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) rar 1) Care conține (multe) fire; cu (multe) fire. 2) Care are aspect de fire; asemănător cu firele. /fir + suf. ~os
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firós adj. m., pl. firóși; f. sg. firoásă, pl. firoáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firós, -oásă adj. Compus din fire, fibros.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

firosésc v. tr. (ngr. firéno [scris fyraino], aor. firesa, mă consum. V. sfirosesc). Consum, trec, risipesc, perd [!]: se ducea la pădure s´aducă lemne, că taman le firosiserăm p´ale din curte. (VR. 1908, 12, 327). – În Mold. hirosesc: averile se hiroseaŭ dîndu-li-se cu picĭoru (Ghib.), și irosesc: șoariciĭ [!] irosesc pînea [!]. V. afierosesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink