3 intrări
35 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FINIT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filosofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
finit, ~ă [At: MAIORESCU, D. IV, 533 / Pl: ~iți, ~e / E: fini cf fr fini, it finito] 1 a Care are existență limitată Si: determinat, limitat, mărginit. 2 a (Iuz) Terminat. 3 a (D. produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi dat în folosință. 4 sn Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 5 sn (Iuz) Sfârșit. 6 (Iuz) Scop.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FINIT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdang
- acțiuni
FINIT2, -Ă, finiți, -te, adj. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime pentru a putea fi întrebuințat în scopul pentru care a fost prelucrat; terminat. Și-au luat angajamentul... să livreze sute de mii de kilograme de fire cardate, sute de mii de metri de țesături de lînă crudă și finită. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINIT1, -Ă, finiți, -te, adj. (În opoziție cu infinit) Care nu depășește valori oricît de mari. Un poligon are un număr finit de vîrfuri. ▭ Infinitul este o contradicție și e plin de contradicții. O contradicție este chiar faptul că un infinit este alcătuit dintr-o sumedenie de lucruri finite. ENGELS, A. 61.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINIT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricît de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINIT, -Ă I. adj. 1. care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. ♦ (mat.) număr ~ = fiecare dintre numerele reale. 2. (despre produse) care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. II. s. n. categorie filozofică desemnând caracterul limitat al lucrurilor, fenomenelor și proceselor în spațiu și în timp. (< fr. fini, it. finito, lat. finitus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FINIT2 ~tă (~ți, ~te) 1) (mai ales în opoziție cu infinit) Care are anumite limite; mărginit; limitat. 2) (despre produse) Care a fost supus tuturor operațiilor de prelucrare. /v. a fini
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINIT1 n. Categorie filozofică care se referă la starea relativă a materiei. /v. a fini
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
finit n. sfârșit: așteptând tristul lui finit BOL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*finít n., pl. urĭ (d. finesc, ca sfîrșit, d. sfîrșesc). Rar. Sfîrșit, fine.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sfârși, a isprăvi, a termina. – Din fr. finir, lat. finire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fini vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 110 / Pzi: ~nesc / E: fr finir, lat finire] (Frî) 1-2 A (se) termina.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
finiț sm [At: DOINE, 175 / Pl: nct / E: fin2 + -iț] 1-3 (Șhp) Finișor (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FINI, finesc, vb. IV. Tranz. (Franțuzism învechit) A sfîrși, a isprăvi, a termina. După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINI vb. IV. tr., refl. (Liv.) A (se) termina, a (se) sfîrși. / < fr. finir, it. finire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINI vb. tr., refl. a (se) termina, a (se) sfârși. (< fr. finir, lat. finire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FINI ~esc tranz. rar A duce până la fine; a termina; a sfârși; a isprăvi; a dovedi; a încheia; a mântui. /<fr. finir, lat. finire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
finì v. a sfârși, a isprăvi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*finésc v. tr. (lat. finire). Rar. Termin, sfîrșesc, isprăvesc. V. intr. Ajung la un termin: acest copil va fini răŭ. Mor: așa a finit acest eroŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
finit1 adj. m., pl. finiți; f. finită, pl. finite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
finit2 s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
finit2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!finit1 adj. m., pl. finiți; f. finită, pl. finite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
finit s. n., pl. finituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc, 3 sg. finește, imperf. 1 fineam, conj. prez. 1 sg. să finesc, 3 să finească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fini (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. finesc
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FINIT adj. 1. terminat. (Produs ~.) 2. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Valori ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINIT adj. 1. terminat. (Produs ~.) 2. circumscris, delimitat, limitat, mărginit. (Valori ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Finit ≠ infinit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINI vb. v. finaliza, isprăvi, încheia, sfârși, termina.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fini vb. v. FINALIZA. ISPRĂVI. ÎNCHEIA. SFÎRȘI. TERMINA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
finit s.n. (înv.) sfârșit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
FINI, Leonor (Eleonora) (1918-1996), pictoriță italiană. Compoziții suprarealiste cu făpturi informe, hibride, halucinante, amintind tragismul și regresia vieții („Memorie geologică”, „Pământul roșu”). Scenografie și costume pentru pentru spectacole de teatru.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
finit, finităadjectiv
- 1. Care are o existență limitată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Un poligon are un număr finit de vârfuri. DLRLC
- Infinitul este o contradicție și e plin de contradicții. O contradicție este chiar faptul că un infinit este alcătuit dintr-o sumedenie de lucruri finite. ENGELS, A. 61. DLRLC
- 1.1. Număr finit = fiecare dintre numerele reale. MDN '00
- 1.2. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. DEX '09 DN
-
- 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de prelucrare. DEX '09 DLRLC DNsinonime: terminat
- Și-au luat angajamentul... să livreze sute de mii de kilograme de fire cardate, sute de mii de metri de țesături de lînă crudă și finită. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 1/5. DLRLC
-
etimologie:
- fini DEX '09 DEX '98
- fini DEX '09 DEX '98 DN
- finito DEX '09 DEX '98 DN
fini, finescverb
- 1. Finaliza, isprăvi, sfârși, termina, încheia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- După ce fini gimnaziul, se trase cu bătrîna sa mamă în Tatarași. NEGRUZZI, S. I 110. DLRLC
-
etimologie:
- finir DEX '09 DEX '98 DN
- finire DEX '09 DEX '98 DN