FINISTÉR s.n. (Liv.) Promontoriu, cap. [Cf. Finisterre – promontoriu la extremitatea nord-vestică a Europei].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FINISTÉR s. n. promontoriu. (cf. Finisterre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

finistér s. n., pl. finistére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink