finic³ sm [At: JIPESCU, O. 147 / V: hi~ / Pl: ~ici / E: fin² + -ic] (Rar) 1-3 Finișor (1-3).

finic¹ sm [At: VARLAAM, C. 88 / V: ~s, fen~ / Pl: ~ici, ~uri sn / E: vsl финик] (Bot; înv) Curmal (Phoenix dactylifera).

finic² sm [At: JAHRESBER. X, 186/ V: (Buc) fen~ / Pl: ~ici / E: ger Pfennig, (săs) fennik] (Trs; înv) Ban² (1).

FINIC, -Ă adj. finez. ◊ (s. f.) limba fineză. (< germ. finnisch, lat. finnicus)

finic m. (învechit) Bot. curmal. [De origină slavo-greacă].

finíc m. (vsl. finikŭ, ngr. finix, vgr. phoînix). Vechĭ. Fenice, curmal (phóenix dactilífera). Fenice, o pasăre din poveștĭ. Purpură.

fenic² sm vz finic¹

fenic³ sm vz finic²

finics sm vz finic¹

+finic¹ adj. m., pl. finici; f. finică, pl. finice corectat(ă)

+finic² s. m., pl. finici

FINIC s. v. curmal.

finic s. v. CURMAL.

finic (finici), s. m. – Centimă dintr-o coroană austriacă. Var. pfenig (sec. XVII). Germ. Pfennig (DAR). Trans., înv.

finic (finici), s. m. – 1. Palmier, curmal. – 2. Fenix. Ngr. φοίνιξ, prin intermediul sl. finikŭ (cf. Vasmer, Gr., 60). Sec. XVIII, înv. – Der. finică, s. f. (înv., curmală); finicet, s. n. (înv., pădure de palmieri).

finic², finici, s.m. (înv.) ban, filer.

finic, finici s. m. Palmier-curmal din țările calde, cu ale cărui ramuri a fost întâmpinat Iisus la intrarea Sa triumfală în Ierusalim. – Din sl. finikŭ.

FINIC, Golful ~, golf al M. Baltice, cuprins între coastele sudice ale Finlandei și cele nordice ale Estoniei; acoperit cu gheață în perioada nov.-apr.; numeroase ins.; aici se varsă fl., Neva și Narva; 30 mii km². Lungime: 400 km. Lățimea la întrare: 70 km. Ad. max.: 115 m. Țărmuri crestate și joase. Porturi pr.: Sank Petersburg, Tallinn, Helsinki.

FINIC, subst. 1. – popa (Sur XII) 2. < finic sau smochin, nume ce amintește Floriile.