FILOZOFÁRE, filozofări, s. f. Faptul de a filozofa. – V. filozofa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILOZOFÁRE s.f. Faptul de a filozofa. [< filozofa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

filozofáre s. f., g.-d. art. filozofării; pl. filozofări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILOZOFÁ, filozofez, vb. I. Intranz. (Fam.) A face reflecții asupra problemelor vieții. – Din fr. philosopher, lat. philosophari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A FILOZOFÁ ~éz intranz. fam. A reflecta asupra problemelor lumii (ca un filozof). /<fr. philosopher, lat. philosophari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILOZOFÁ vb. I. intr. (Fam.) A face filozofie, a face reflecții asupra vieții și asupra aspectelor ei. [Var. filosofa vb. I. / cf. fr. philosopher, lat. philosophari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILOZOFÁ vb. intr. a face reflecții asupra vieții și aspectelor ei. (< fr. philosopher, lat. philosophari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FILOZOFÁ vb. a cugeta. (Nu mai ~ întreaga zi!)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

filozofá vb., ind. prez. 1 sg. filozoféz, 3 sg. și pl. filozofeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*filosoféz v. intr. (fr. philosopher, d. lat. philosophor, vgr. philosophéo). Mă ocup de meditațiunĭ filosofice. Discut, raționez la infinit: a filosofa despre moarte. – Și -zoféz (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink