filotimie sf [At: PRAVILA (1814), 78/6 / Pl: ~ii / E: ngr φιλοτιμία] (Înv) 1 Generozitate. 2 Ambiția de a dobândi stima și prețuirea oamenilor.

FILOTIMIE sf. 1 Ambiție: amor-propriu: filotimia nu mă iartă să șed aici ALECS. ¶ 2 Dărnicie: Trăind în ~, Dăm cu neiconomie PANN..

FILOTIMIE s. f. (Învechit) 1. Dărnicie, generozitate. La toată lumea plăcea fiindcă era om deștept și blînd... levent și galantom, pătruns de filotimie. CARAGIALE, O. III 32. 2. Rîvnă după stima și prețuirea oamenilor; ambiție. Spune, dacă-i așa, ce pedeapsă merită Radu?... – Degeaba mă-ntrebi... nu-i avea curajul... – A! m-atingi la filotimie. ALECSANDRI, T. 1407.

FILOTIMIE f. înv. 1) Caracter filotim; noblețe sufletească; larghețe; mărinimie; galantonie; dărnicie; generozitate. 2) Dorință mare de a fi stimat și prețuit de oameni. [Art. filotimia; G.-D. filotimiei, Sil. -mi-e] /<ngr. filotimiá

filotimie f. pop. ambițiune, amor propriu: mă atingi la filotimie AL. [Gr.mod.].

*filotimíe f. (ngr. filotimía, d. filos, amic, și timi, onoare). Fam. Amabilitate, generozitate: plătește fie-care după filotimie.

filotimie (înv.) s. f., art. filotimia, g.-d. filotimii, art. filotimiei

filotimie (înv.) s. f., art. filotimia, g.-d. filotimii, art. filotimiei

filotimie s. f., art. filotimia, g.-d. filotimii, art. filotimiei

FILOTIMIE s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

filotimie s. v. CULANTĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.