FILOTEHNIE s.f. Înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. [Gen. -iei. / < fr. philotechnie, cf. gr. philos – prieten, techne – meșteșug].

FILOTEHNIE s. f. înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice. (< fr. philotechnie)

FILOTEHNIE f. Dragoste deosebită pentru invenții tehnice. [Art. filotehnia; G.-D. filotehniei; Sil. -ni-e] /<fr. philotechnie

filotehnie (aptitudine) s. f., art. filotehnia, g.-d. filotehnii, art. filotehniei

filotehnie (aptitudine) s. f., art. filotehnia, g.-d. filotehnii, art. filotehniei

filotehnie s. f., art. filotehnia, g.-d. filotehnii, art. filotehniei

FILO-₃ „iubitor, afinitate, atracție”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. philo-, germ. id., engl. id., L. sav. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă decorativă exotică, cu frunze mari lobate și cu rădăcini aeriene; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în filologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii; ~pter (v. -pter), adj., (despre microorganisme) care trăiește pe aripi sau pe aripioare; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice; ~zof (v. -zof), s. m. și f., specialist în filozofie; ~zofie (v. -zofie), s. f., 1. Ramură a culturii spirituale și formă a conștiinței sociale constituită dintr-un ansamblu de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei generale. 2. Totalitate a concepțiilor și principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau științe. corectat(ă)