FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILONICHÍE s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

filonichíe (filonichíi), s. f. – Dispută, ceartă. – Mr. filunichie. Ngr. φιλονειϰία (Gáldi 190). Sec. XVIII, înv. – Der. filonichisi, vb. (a se certa), din ngr. φιλονειϰέω, aorist φιλονείϰησα.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

filonichíe s. f., art. filonichía, g.-d. art. filonichíei; pl. filonichíi, art. filonichíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*filonichíe f. (ngr. filonikia). Vechĭ. Gust de ceartă, de dispută.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink