filocalie s. f. Culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși. (< fr. philocalie)

filocalie s. f. (Grecism) Sentiment de dragoste față de bine și frumos. – Din gr. filokalia.

„Filocalie”, colecție de texte care se referă la viața contemplativă și ascetică scrise înainte de sec. 9 de către mari părinți ai spiritualității ortodoxe răsăritene adunate în sec. 18 de Nicodim de la Muntele Athos (1749-1809) și Macarie din Corint (1731-1805) și publicate pentru întâia oară la Veneția în 1872. Traducerea în limba română sub titlul Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii, a fost făcută de acad. preot prof. Dumitru Stăniloaie începând cu 1946. Până acum au apărut 12 vol.

FILOCÁLIE ({s} gr. filo-kalos „iubirea de frumos”) s. f. 1. Titlu dat de Sf. Vasile cel Mare și Sf. Grigorie Teologul unei antologii a scrierilor lui Origene, având ca temă „iubirea de frumusețe divină”. 2. Culegere de texte privind viața contemplativă și ascetică redactată de Părinții Bisericii înainte de sec. 9 și reluată după sec. 13; principala sursă a trăirii ortodoxe. Tradusă în limba română de Dumitru Stăniloaie sub titlul „Filocalia sfintelor nevoințe ale desăvârșirii”, în 12 volume (1946-1991).