FILISTÍN, filistini, s. m. (Livr.) Om mulțumit de sine, fățarnic, laș, mărginit. – Din fr. philistin.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILISTÍN ~i m. livr. Persoană care vădește lipsă de spirit și de inteligență. /<fr. philistin
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILISTÍN s.m. Om fățarnic, retrograd, îngâmfat și mărginit, refractar la idei noi. [< fr. philistin].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILISTÍN s. m. (în argoul studenților germani pe la 1700) târgoveț incult. ◊ (p. ext.) om mulțumit de sine, retrograd, îngâmfat și mărginit. (< fr. philistin)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

filistín s. m., pl. filistíni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink