FILIMON, Nicolae (1819-1865, n. București), scriitor român. Unul dintre fondatorii romanului românesc. Capodopera sa, „Ciocoii vechi și noi sau ce naște din pisică șoarici mănâncă” (1863), evocare documentată și colorată a societății românești de la începutul sec. 19, stigmatizează arivismul. Anticipându-l pe Caragiale, în nuvela realist-satirică „Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala”, F. creionează fizionomia politicianului demagog și venal. Jurnal de călătorie („Escursiuni în Germania Meridională. Memorii artistice, istorice și critice”), proze romantice („Friederich Staaps”), basme culese și prelucrate („Roman năzdrăvanul”, „Omul de Piatră”). Cântăreț și epitrop la Biserica Enei din București. Primul critic muzical român; cronicar teatral.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Filimon, sfânt, locuitor înstărit din orașul Colose (Frigia), convertit la creștinism, împreună cu soția sa Apfia și cu fiul lor Arhip, de către sf. apostol Pavel, în casa căruia a fost găzduit. Lui îi trimite Pavel din Roma, în anii 62-63, Epistola către Filimon, prin Onisim, fostul sclav al acestuia, convertit și el la creștinism. Împreună cu soția și fiul lor, Filimon este sărbătorit la 19 februarie.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink