FILIGRANÁT, -Ă, filigranați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de giuvaergerie) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran (2). – V. filigrana.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIGRANÁT, -Ă adj. 1. (Despre obiecte) Lucrat în filigran (1). 2. (Despre hârtie) Cu filigran. [Cf. fr. filigrané].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIGRANÁ, filigranez, vb. I. Tranz. 1. A prelucra un metal prețios sub formă de filigran (1). 2. A aplica un filigran (2) în timpul fabricării hârtiei. – Din fr. filigraner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de DanMatei | Semnalează o greșeală | Permalink

A FILIGRANÁ ~éz tranz. 1) (bijuterii sau obiecte de podoabă) A lucra cu filigran. 2) (hârtie) A înzestra cu filigran. /<fr. filigraner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIGRANÁ vb. I. tr. A lucra un obiect în filigran. [< fr. filigraner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIGRANÁ vb. tr. 1. a lucra un obiect în filigran (1). 2. a imprima un filigran (2) la fabricarea hârtiei. (< fr. filigraner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

filigraná vb. (sil. -gra-), ind. prez. 1 sg. filigranéz, 3 sg. și pl. filigraneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink