FILIÁȚIE, filiații, s. f. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de DanMatei | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIÁȚIE ~i f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generații. 2) fig. Succesiune logică. ~ de idei. [Art. filiația; G.-D. filiației; Sil. -ți-e] /<fr. filiation, lat. filiatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIÁȚIE s.f. 1. Înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (Fig.) Legătură stabilită între fapte, între lucruri care derivă unul din altul. [Pron. -li-a-ți-e, gen. -iei, var. filiațiune s.f. / cf. fr. filiation, lat. filiatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIÁȚIE s. f. 1. înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc. (< fr. filiation, lat. filiatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FILIÁȚIE s. v. descendență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

filiáție s. f. (sil. -li-a-ți-e), art. filiáția (sil. -ți-a), g.-d. art. filiáției; pl. filiáții, art. filiáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*filiațiúne f. (lat. filiátio, -ónis). Descendență din tată în fiŭ. Fig. Șir, urmare, legătură: filiațiunea ideilor. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink