3 definiții pentru fiitor
Explicative DEX
fiitor, ~oare [At: DOSOFTEI II V. S. 18/2 / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fi + itor] (Înv; liv) 1 a Existent. 2 a (Prin confuzie) Viitor. 3 sf Logodnică.
fiitór, -oáre adj. (d. a fi). L. V. Care este, existent. Sec. 19 (pin confuziune cu viitor). Viitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
fiitor, fiitoare, adj. (înv.) care este, care există, existent, în ființă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fiitor
fiitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)