2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIICĂ, fiice, s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată. – Fie2 + suf. -ică.

fii sf [At: DOSOFTEI, V. S. 25 / V: fică, (reg) hi~ (hică) / Pl: ~ice / E: fie2 + -ică] Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi Si: fată (12).

FIICĂ, fiice, s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată. – Fie2 + suf. -ică.

FIICĂ, fiice, s. f. (De obicei în legătură cu un pronume posesiv sau cu un substantiv în genitiv) Persoană de sex feminin considerată în raport cu părinții săi; fată (3). A măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. Am avut toată vremea ca să trec pe la Marghiolița, fiica comisarului Săbiuță. ALECSANDRI, T. I 66. Am răpit pe fiica ta. id. P. P. 79. – Pronunțat: fii-că.

fiică f. fată, în raport cu părinții săi. [Derivat din fie sub influență analogică (cf. maică)].

fiĭcă f., pl. e, ĭ (dim. d. fie 1, ca puĭcă, d. puĭ. V. fiŭ). Fată (față de părințiĭ eĭ): Cornelia, mama Grahilor, era fiĭca luĭ Scipione Africanu.

FII/CĂ ~ce f. Persoană de sex feminin luată în raport cu părinții săi; fată. [G.-D. fiicei; Sil. fii-] /fie + suf. ~

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fiică (desp. fii-) s. f., g.-d. art. fiicei; pl. fiice

!fiică (fii-) s. f., g.-d. art. fiicei; pl. fiice

fiică s. f. (sil. fii-), g.-d. art. fiicei; pl. fiice

+fii-mea/-ta/-sa (pop., fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. fii-mii/-tii/-sii

!fiică-mea (-ta, -sa) (fii-) s. f. + adj. pr., g.-d. fiică-mii (-tii, -sii)

fiică-mea (ta, sa) s. f. + adj. (sil. fii-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FII s. copilă, fată, (înv. și pop.) fie, (înv. și reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.)

FII s. copilă, fată, (înv. și pop.) fie, (înv. și reg.) pruncă. (Aceea e ~ mea.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

fiică, fiice s. f. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi; fată, fie. ◊ Fiica Sionului = (în Noul Testament) cetatea Ierusalimului, numită astfel pentru că era zidită pe muntele Sion. – Din fie „fiică” + suf. -ică.

FIICĂ subst. 1. Fiica f. (16 A I 528; 17 B II 285); – fata lui Modruz (16 A II 82); Fica, ard. (Viciu 15) 2. Fiica, Trifan, mold., 1832 (RI XIII 286). 3. Fiuța f., ard., act. (Var 21). 4. Hiuța t. 1488 (Ț-Rom 368). 5. Din expresia: fiica-ta: Fiicăta f., act.; Fiicălești s. (Sur V); Hicăta fam. (Ard). Cf. Hicul pren. (Cat mold II).

Intrare: Fiică
Fiică nume propriu
nume propriu (I3)
  • Fiică
Intrare: fiică
  • silabație: fii-că info
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiică
  • fiica
plural
  • fiice
  • fiicele
genitiv-dativ singular
  • fiice
  • fiicei
plural
  • fiice
  • fiicelor
vocativ singular
  • fiică
  • fiico
plural
  • fiicelor
fică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fiică, fiicesubstantiv feminin

  • 1. Persoană de sex feminin, considerată în raport cu părinții săi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. CREANGĂ, P. 294. DLRLC
    • format_quote Am avut toată vremea ca să trec pe la Marghiolița, fiica comisarului Săbiuță. ALECSANDRI, T. I 66. DLRLC
    • format_quote Am răpit pe fiica ta. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
etimologie:
  • Fie + sufix -ică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.