FIGURÍNĂ, figurine, s. f. Statuetă de marmură, de bronz, de porțelan etc.; bibelou. – Din fr. figurine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIGURÍNĂ ~e f. Figură mică, ce reprezintă o ființă și servește ca ornament; statuetă de dimensiuni mici. /<fr. figurine
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIGURÍNĂ s.f. Figură (2) mică (mai ales statuetă) de porțelan, de bronz etc.; bibelou. [< it. figurina, fr. figurine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIGURÍNĂ s. f. statuetă mică din metal, porțelan, os; bibelou. (< fr. figure, it. figurina)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

figurínă s. f., g.-d. art. figurínei; pl. figuríne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*figurínă f., pl. e (fr. figurine, d. it. figurina). Figură foarte mică de lut, de bronz ș. a. care reprezentă [!], de obiceĭ, o formă de om.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink