7 definiții pentru «figurație»   declinări

FIGURÁȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.) ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIGURÁȚIE ~i f. 1) Totalitate a figuranților care participă la un spectacol. 2) Parte a unui spectacol, jucată de figuranți. ◊ A face ~ a) a juca rolul de figurant; b) a fi figurant. 3) Complicare a facturii unei compoziții muzicale prin sunete ce însoțesc linia melodică, reliefând-o. [Art. figurația; G.-D. figurației; Sil. -ți-e] /<fr. figuration, lat. figuratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIGURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIGURÁȚIE s. f. 1. ansamblul figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). ♦ a face ~ = a avea un rol de figurant. 2. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice. (< fr. figuration, lat. figuratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

figuráție s. f. (sil. -ți-e), art. figuráția (sil. -ți-a), g.-d. art. figuráției; pl. figuráții, art. figuráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*figurațiúne f. (lat. figurátio, -ónis). Acțiunea de a figura. – Și -áție, dar maĭ des -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

figurație (fr. figuration, germ. Figurierung, it. figurazione), rezultatul juxtapunerii (prin repetare sau secvențare; v. progresie) unei, eventual a mai multor, figuri (1) în cadrul discursului melodic propriu barocului* și clasicismului.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink