fierar-betonist s. m. Muncitor care se ocupă cu executarea armăturilor elementelor de construcție ◊ „Brigada de fierar-betoniști condusă de D.D. a executat montarea fierului-beton la 4 blocuri cu câte 9 etaje [...]” Sc. 7 X 61 p. 1; v. și I.B. 2 III 62 p. 1 (din fierar + betonist; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP; DEX)

FIERAR, fierari, s. m. 1. Muncitor care efectuează operații de prelucrare la cald a fierului sau a altor metale; faur², făurar², covaci, covali. 2. (Adesea determinat prin „betonist”) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor de beton armat. – Lat. ferrarius.

fierar sm [At: PONTBRIANT / Pl: ~i / E: ml ferrarius] 1 Muncitor care se ocupă cu prelucrarea la cald a fierului sau a altor metale Si: (înv) faur² (1), (îvr) făurar², (reg) covaci, (reg) covali. 2 (Iuz) Vânzător de fier sau de unelte de fier. 3 (Buc) Fiecare dintre cele două lemne orizontale puse deasupra strungii, de care se reazemă spătarii. 4 (Șîs ~ betonist) Muncitor specializat în fasonarea și în montarea armăturilor pentru betonul armat.

FIERAR, fierari, s. m. 1. Meșteșugar care se îndeletnicește cu prelucrarea oțelului; faur, făurar. Fieraru se pleacă, cuprinde ciocanul în tăcere... apoi scormonește în foc și scoate o bucată de fier. SADOVEANU, O. I 389. (Cu pronunțare regională) Lupul se duse la un fierari și puse să-i ascuță limba și dinții. CREANGĂ, P. 22. 2. (Adesea determinat prin «betonist») Muncitor specialist în fasonarea și montarea armăturilor pentru betonul armat. O echipă de fierari betoniști a primit sarcina să construiască, în cel mai scurt timp, un pod. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2753.

FIERAR ~i m. Meșter care confecționează obiecte din fier sau alte metale. ◊ ~-betonist muncitor specializat în fasonarea și montarea scheletului metalic pentru beton armat. [Sil. fie-] /<lat. ferrarius

fierar-betonist (desp. fie-) s. m., pl. fierari-betoniști

*fierar-betonist (fie-) s. m., pl. fierari-betoniști