FIDÉL, -Ă, fideli, -e, adj. 1. Statornic în sentimente, în convingeri etc.; foarte devotat, credincios. 2. Care reproduce, urmează cu exactitate un model, o normă, un obicei; care păstrează (ceva) întocmai. Traducere fidelă. ♦ (Adverbial) În mod exact, cu exactitate. – Din fr. fidèle, lat. fidelis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIDÉL ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care manifestă un atașament constant; caracterizat prin statornicie în convingeri, atitudini și sentimente; credincios; devotat. 2) Care reproduce întocmai un model; conform originalului. Traducere ~ă. /<fr. fidele, lat. fidelis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIDÉL, -Ă adj. 1. Care păstrează credință; credincios, devotat. ♦ (Despre soți) Care nu se înșală, care nu au legături extraconjugale. 2. Exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. [< fr. fidèle, cf. lat. fidelis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIDÉL, -Ă adj. 1. statornic în sentimente; credincios, devotat. 2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai. (< fr. fidèle, lat. fidelis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FIDÉL adj. 1. cinstit, credincios, devotat, nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție fidelă; prieten fidel.) 2. v. exact.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Fidel ≠ adulter, infidel, nefidel
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fidél (fidélă), adj. – Credincios, leal, statornic în sentimente. Fr. fidèle. Înv., se folosește numai cu o nuanță comico-melodramatică ca și der. săi (din fr.): fidelitate, s. f.; infidel, adj.; infidelitate, s. f.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fidél adj. m., pl. fidéli; f. sg. fidélă, pl. fidéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fidél, -ă adj. (lat. fidelis, d. fides, credință. V. des-fid, per-fid, affidavit).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Fidel (cuv. germ.) v. fidula (2).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink