FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIDEIUSÓR s. m. (jur.) cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. (< fr. fidéjusseur, lat. fideiussor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

fideiusór s. m. (sil. -de-iu-), pl. fideiusóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fideiusoáre s. f. (sil. -de-iu-), g.-d. art. fideiusoárei; pl. fideiusoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink