FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

FIDEÁ f. Preparat alimentar din aluat nedopsit, căruia i se dă formă de fir subțire și scurt, care se consumă fiert. [Art. fideaua; G.-D. fidelei; Sil. fi-dea] /<ngr. fidés
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fideá s. f. – Pastă făinoasă, tăiței. Ngr. φιδές, care pare der. din gr. ὄφις, ngr. ὀφίδιον „șarpe” (Flechia, Arch. glott. it., II, 345; Cihac, II, 660; REW 3306; DAR; Gáldi 189); pentru semantism, cf. it. vermicelli. Din gr. derivă și alb. fidhi (după Meyer 100, din it.), it. fedellini (după Schiaffini, Arch. Rom., VIII, 294 și Prati 421, cf. REW 3306, de la *fillèli ‹ filo), genov. fide, sp. fideos (după Corominas, II, 515, din sp. fidear „a crește”, și acesta din arab. fâd).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fideá s. f., art. fideáua, g.-d. art. fidélei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fideá f., pl. ele (cuv. turco-ar. d. ngr. fidés și ofidi, care e vgr. óphis, ophídion, șarpe. D. ar. vine sp. fideos, fidea). Tăĭețeĭ [!] cilindricĭ care se fac în fabricĭ și se mănîncă ferțĭ [!] în supă ș. a. – În est fedea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink