fidanța - definiție și paradigmă | dexonline

2 intrări

5 definiții

Explicative DEX

fidanța vtr [At: DA ms / Pzi: ~țez / E: it fidanzare] (Iuz; itr) 1-2 A (se) logodi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

*fidanțéz v. tr. (it. fidanzare, d. lat. fides, it. fede, credință). Rar. Logodesc.

Argou

fidanță, fidanțe s. f. (intl.) amantă, iubită.

Sinonime

FIDANȚA vb. v. logodi.

fidanța vb. v. LOGODI.

Intrare: fidanța

fidanța verb grupa I conjugarea a II-a

verb (V201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) fidanța	fidanțare	fidanțat fidanțatu‑	fidanțând fidanțându‑	singular	plural
		(a) fidanța	fidanțare	fidanțat fidanțatu‑	fidanțând fidanțându‑	fidanțează	fidanțați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	fidanțez	(să) fidanțez	fidanțam	fidanțai	fidanțasem
	a II-a (tu)	fidanțezi	(să) fidanțezi	fidanțai	fidanțași	fidanțaseși
	a III-a (el, ea)	fidanțează	(să) fidanțeze	fidanța	fidanță	fidanțase
plural	I (noi)	fidanțăm	(să) fidanțăm	fidanțam	fidanțarăm	fidanțaserăm fidanțasem
	a II-a (voi)	fidanțați	(să) fidanțați	fidanțați	fidanțarăți	fidanțaserăți fidanțaseți
	a III-a (ei, ele)	fidanțează	(să) fidanțeze	fidanțau	fidanțară	fidanțaseră

Intrare: fidanță

fidanță substantiv feminin

substantiv feminin (F1)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	fidanță	fidanța
nominativ-acuzativ	plural	fidanțe	fidanțele
genitiv-dativ	singular	fidanțe	fidanței
genitiv-dativ	plural	fidanțe	fidanțelor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)