FIÁSCO s. n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIÁSCO n. livr. Eșec complet; nereușită totală; faliment. [Art. fiascoul; Sil. fias-co] /<it. [far]fiasco
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIÁSCO s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIÁSCO s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FIÁSCO s. v. cădere, eșec, insucces, nereușită, picare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fiásco s. n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fiásco s. n. (sil. fias-), art. fiáscoul
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*fĭásco n., pl. fĭascurĭ (it. fiasco). Cădere, nesucces deplin, chix: încercarea a făcut fiasco. – Ceĭ maĭ mulțĭ pronunță fiĭasco, ceĭa ce nu e corect.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink