FIȚÚICĂ, fițuici, s. f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate. – Cf. germ. Fitschen „fleac, mărunțiș”.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FIȚÚICĂ ~ci f. fam. 1) Bucată mică de hârtie cu însemnări. 2) Foiță de hârtie cu însemnări, folosită pentru a copia la examene. 3) depr. Publicație neînsemnată. /cf. germ. Fitzel
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fițúică s. f. (sil. -țui-), g.-d. art. fițúicii; pl. fițúici
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fițúĭcă f., pl. ĭ (rudă cu a se fîțîi și cu germ. fitzel, fetzen, zdrențe). Fam. Iron. Foaĭe volantă (bucățică) de hîrtie (o chitanță ș. a.). Ziar mic și prost. Carte de joc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fițuică, fițuici s. f. 1. (peior.) ziar / gazetă fără valoare / de proastă calitate 2. (șc.) text scris în format miniatural de către un elev cu intenția de a-l folosi pe ascuns în timpul unui examen sau al unei lucrări scrise
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink