căutare avansată
Din totalul de 179 sunt afișate 19 definiții pentru „fi”   conjugări

FI, sânt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fință. A fii s-au a nu fii.Expr. De când sânt (s-au ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (s-au te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (s-au cum) e s-au a fost ce (s-au cum) a fost, dar... = să zicem că se poate! treacămeargă!. 2. A se afla, a se găsi întrun anumit loc, l-a o anumită persoană. Cinei acolo? ♦ Ași avea originea, a se trage din..., a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, sitoați, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sânt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcți negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era întro seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mia spus cum a fost.Expr. Ceo fii, o fii! exprimă indiferența, neputința s-au resemnarea cuiva în fața unei sitoați. Fie! = a) accept să se facă așa cum spui; b) merită, nu e păcat! O fii! = se poate, posibil (dar eu naș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil k lucrurile să se petreacă în alt fel. (Fam.) Este? = nui așa (că am dreptate, că se confirmă ce spun)? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sânt vinetele? 6. (În superstiți, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fii semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fii bine (s-au a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (Formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fii bine de cineva s-au ai fii cuiva bine = a se găsi întro sitoație favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fii cu cineva = a fii de partea cuiva, a sprijini pe cineva (întro dispută). 2. (Construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare s-au o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mie prieten.Expr. Ce mie (s-au ție etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Țio (s-au io etc.) fii = ajunge! destul! 3. (În construcți impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mia fost greu.Loc. vb. Ai fii cuiva drag (cineva s-au ceva) = ai plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mie (s-au ție etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin s-au o propoziție secundară cu verbul l-a conjunctiv) îmi pasă, îmi vine (greu s-au ușor); port grija, sânt interesat. Mie (s-au ție etc.) că... (s-au să nu...) = mă tem (s-au te temi etc.) că... (s-au să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb l-a infinitiv s-au l-a conjunctiv s-au urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; l-a imperfect și urmat de un verb l-a conjunctiv) A avea posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește l-a formarea diatezei pasive) Faptele sânt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu vitorul I formează vitorul anterior) Voi fii terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul condiționaloptativului) Nar mai fii plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fii spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fii învățat totul. 5. (Cu vitorul I s-au cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fii aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil s-au cu un gerunziu, servește l-a alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult k perfect s-au imperfect) Teai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sânt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), sântem (acc. și: sântém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. k perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fi (negativ nu fii); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FI, sânt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fință. A fii s-au a nu fii.Expr. De când sânt (s-au ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (s-au te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (s-au cum) e s-au a fost ce (s-au cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacămeargă!. 2. A se afla, a se găsi întrun anumit loc, l-a o anumită persoană. Cinei acolo? ♦ Ași avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, sitoați, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sânt și astăzi.Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcți negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era întro seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mia spus cum a fost.Expr. Ceo fii, o fii exprimă indiferența, neputința s-au resemnarea cuiva în fața unei sitoați. Fie! = a) accept să se facă așa cum susți; b) merită, nu e păcat! O fii! = se poate, posibil (dar eu naș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil k lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nui așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sânt vinetele? 6. (În superstiți, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fii semn că... Ce e când ți se bate tâmpla?Expr. A nu fii bine (s-au a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel.Expr. A fii bine de cineva s-au ai fii cuiva bine = a se găsi întro sitoație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fii cu cineva = a fii de partea cuiva, a sprijini pe cineva (întro dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare s-au o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mie prieten.Expr. Ce mie (s-au ție etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Țio (s-au io etc.) fii = ajunge! destul! 3. (În construcți impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mia fost greu.Loc. vb. Ai fii cuiva drag (cineva s-au ceva) = ai plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mie (s-au ție etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin s-au o propoziție secundară cu verbul l-a conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu s-au ușor); port grija, sânt interesat. ◊ Expr. Mie (s-au ție etc.) că... (s-au să nu...) = mă tem (s-au te temi etc.) că... (s-au să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb l-a infinitiv s-au l-a conjunctiv s-au urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; l-a imperfect și urmat de un verb l-a conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește l-a formarea diatezei pasive) Faptele sânt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu vitorul I formează vitorul anterior) Voi fii terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativcondițional) Nar mai fii plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fii spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fii învățat totul. 5. (Cu vitorul I s-au cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fii aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil s-au cu un gerunziu, servește l-a alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult k perfect s-au imperfect) Teai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sânt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), sântem (acc. și: sântém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. k perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fi (negativ nu fii); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

fii2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sânt, neacc. (pop.) -s (mis, ăștias), (reg.) îs, 2 sg. ești [e pron. ie], 3 sg. éste [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (ăstai), (reg.) îi, 1 pl. súntem, 2 pl. súnteți; imperf. 1 erám, 2 sg. erái, 3 sg. erá, 2 pl. eráți, 3 pl. eráu [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fuséi / fui, 1 pl. fusérăm / fúrăm, m.m.c.p. 1 sg. fusésem, 1 pl. fuséserăm; conj. prez. 1 sg. să fiu, 2 sg. să fi, 3 să fie; cond. prez. 3 ar fii / (în imprecați) fírar; imper. 2 sg. fi, neg. nu fii, pl. (nu) fiți; ger. fiínd (fiiind); part. fost
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

fii1 (literă grecească) s. m., pl. fii; f, F
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fii printre invitați.) 6. v. sitoa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A fii ≠ a lipsi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A FI sânt intranz. I. (cu funcție de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea fință; a fința; a exista. ◊ Este (s-au e) ceva (l-a mijloc) există ceva neclar (l-a mijloc). Este cum este treacămeargă. 2) A se afla de față; a se găsi întro anumită sitoație. Cartea este pe masă. Am fost l-a lucru.A fii l-a putere a se afla l-a conducere; a guverna. A fii în joc a se afla întro sitoație critică. 3) Ași avea obârșia; a se trage; a proveni. De unde ești? 4) A se afla în viață; a trăi; a viețui. El nu mai este.Cât vom fii și vom trăi până l-a sfârșitul vieți. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut.A fost odată k nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcție de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi sântem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ și urmat de un determinativ) Mii foame. Mia fost greu. ◊ Ai fii oarecum (ai fii nu știu cum) a nu îndrăzni; a se rușina. Ai fii cuiva drag de ceva (s-au de cineva) a îndrăgi ceva (s-au pe cineva). III. (cu funcție de verb semiauxiliar) Era so pățească. Îi era a cânta. IV. (cu funcție de verb auxiliar) 1) (l-a formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (l-a formarea unor moduri și timpuri compuse) Copii vor fii dormind. Să fii rămas. /<lat. sum, fui, fire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FI, sînt, vb. IV. Intranz. A. Verb predicativ. 1. A exista, a avea fință. Sînt flori careși înclină boiul și mor topite de visare, Mai sînt și ochi ce plîng în noapte șiadorm cînd soarele răsare! ANGHEL, P. 20. Copilașul nostru nu mai este! CREANGĂ, P. 177. Căi iarbă de noi, Și umbră de voi. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ E x p r. (În le­gătură cu o negație) De cînd sînt (ești etc.) = de cînd mă aflu pe lume, dintotdeauna. Nam sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt. CREANGĂ, P. 28. Tu, de cînd ești, nu teai îngrijit de toaletă. NEGRUZZI, S. I 64. (Cu accentul frazei pe primul element) E ce (s-au cum) e s-au a fost ce (s-au cum) a fost, dar... = treacămeargă. Aici e cum e, dar să vedem dincolo.De foame ar fii cear fii, dar nam cu ce mănveli. JARNÍKBÎRSEANU, D. 464. 2. (În legătură cu o noțiune locală, exprimată s-au subînțeleasă) A se afla, a se găsi. Sînt l-a pat și copii ceilalți. PAS, Z. I 215. Cine știe pe unde va fii find, singur și flămînd. SADOVEANU, B. 21. Cinei acolo?Eu.Cine eu?Eu, Ivan. CREANGĂ, P. 308. ◊ (Despre abstracte; construit cu dativul) Gîndul îi era l-a ficele sale. ISPIRESCU, L. 51. Nevoia te duce pe unde nu ții voia. CREANGĂ, P. 30. ♦ Ași avea obîrșia, a se trage, a deriva, a proveni. Ia spunemi, flăcăule, din ce parte de loc ești ? ISPIRESCU, L. 298. 3. (În locuțiuni temporale) A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, sitoați, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu HarapAlb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. Om lega frăție de cruce pe cît om fii și om trăi. EMINESCU, N. 7. ◊ (Impersonal, urmat de compliniri temporale, adesea fixînd momentul unei acțiuni) Era... întro seară de ajun de an nou. PAS, Z. I 72. Era dimineață cînd am in­trat în oraș. NEGRUZZI, S. I 67. Cînd o fii de către seară, Să mi te pai k de ceară... Cînd va fii de dimineață, Să te duci din astă viață. JARNÍKBÎRSEANU, D. 259. (În legă­tură cu noțiuni de durată, exprimă ideea de scurgere a timpului) Ah! e mult deatunci. COȘBUC, P. I 259. Puțin mai este și ai să ajungi împărat. CREANGĂ, P. 191. 4. A se îndeplini, a se întîmpla, a se petrece, a avea loc. Mia spus cum a fost, răspunse munteanca. SADOVEANU, B. 276. Vulturul se va duce... să afle ce este pe l-a frați tăi. ISPIRESCU, L. 330. Nu era joc, nu era clacă în sat, l-a care să nu se ducă fata babei. CREANGĂ, P. 284. ◊ (Repetat, formează diferite construcți, care exprimă resemnarea în fața evenimentelor s-au înfruntarea lor) Ridică, cu un gest de curaj, același gest de « ceo fii, o fii », receptorul. SEBASTIAN, T. 80. Toți doctori spuseră că împăratul să lase scaunul împărăției unuia dintre gineri, că așa o fii fost să fie. VISSARION, B. 60. Șiapoi, cea mai fii, a mai fii. CREANGĂ, P. 269. ◊ Expr. Fie ! = a) (exprimînd consim­țirea) să se facă precum spui, accept. Vino și tu! – Fie, am să viu! b) (exprimînd concesia) admit, aprob, merită, nu e păcat. Destulă muncă avu, dar fie, că izbuti. ISPIRESCU, L. 3. 0 fii! = se poate, posibil. O fii, nu tăgăduiesc. FILIMON, l-a TDRG. Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întîmple, era inevitabil k lucrurile să se petreacă în acest chip. (Familiar) Este ? = nui așa ? Da ști, mă simt eu fără carte, că cine nare carte nare parte... Este, dle căpitan? – Da cum să nu fie, dle Paraipan? D. zamfirescu, R. 88.5. (În legătură cu noțiuni cantitative, în special prețuri) A costa, a prețui, a valora. Cît sînt roșile? 6. (În explicați superstițioase, în ghicitori etc.) A însemna, a fii semn că. Ce e cînd ți se bate tîmpla a dreaptă? CARAGIALE, O. I 58. ◊ Expr. A nu fii a bine (s-au a bună) = a nu fii semn bun. Nu mai plînge, Săftică, nui a bine! CONTEMPORANUL, VI 101. B. Cu funcțiune copulativă. 1.Formează, împreună cu numele predicativ, predi­catul. Gălăciuc este a! șaselea. SAHIA, N. 41. Secundul... căpitan cu vechime, era între două vîrste. BART, E. 118. El e flămînd și ensetat, Șii slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Casa, din care nu vedem decît o bucată dupe­rete... este a lui Marcu Flori Cucului. SLAVICI, N. I 29. Se vede lucru că nici tu nu ești de împărat, nici împărăția pentru tine. CREANGĂ, P. 186. (Expresie de urare) Săți fie de bine, verișorule! ALECSANDRI, T. I 39. Expr. A fii bine de cineva s-au ai fii cuiva bine = a se găsi întro sitoație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. De noi ar fii mai bine în pădure! RETEGANUL, P. IV 8. A fii cu eineva = a fii de partea cuiva, a ține cu cineva, a fii partenerul cuiva. Să fi cu copii tăi, ori să fi cu mine. ISPIRESCU, L. 272. Trageți toți cîteo carte! Domnule, ești cu mine. ALEXANDRESCU, P. 89. A fii cu ceva = a avea ceva. Dealul e cu spini acum. COȘBUC, P. I 259. Era cu o stea în frunte. ISPIRESCU, L. 306. 2. (Construit cu dativul) Împreună cu un nume pre­dicativ exprimă o stare s-au o acțiune arătată de numele predicativ respectiv. Si deaceea tot ce mișcăn țara asta, rîul, ramul, Mie prieten decât mie, iară ție dușman este. EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Ce mii (ții etc.)...= ce importanță are..., ce folos de... Ce mii vremea, cînd de veacuri Stelemi scînteie pe lacuri. EMINESCU, O. I 123. (Familiar) Țio fii (io fii etc.) = ajunge, destul. Hai, dute! Țio fii! SADOVEANU, P. M. 69. ◊ Impers. (În legătură cu starea timpului) Dar uite nu e vînt – Șii cald. COȘBUC, P. I 230. Ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143.3. (În construcți impersonale, cu subiectul logic în dativ, în legătură cu noțiuni exprimînd un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Să spunem că mia fost greu; însemna să nu fii plecat l-a școală ? DAVIDOGLU, M. 8. Lene să ne strici aparatul... nuți fuse. SEBASTIAN, T. 12. Se puse pe un plîns deți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. [Îi] era lehamite de mustrările socrilor. CREANGĂ, P. 89. ◊ Expr. A fii cuiva drag (cineva s-au ceva) = ai fii pe plac, a îndrăgi, a iubi. Așai fusese drag în tinerețe Lipan, așai era drag șacum. SADOVEANU, B. 11. Mie (ție etc.) (urmat de un infinitiv, un supin s-au o propoziție secundară cu verbul l-a conjunctiv) = îmi pasă, îmi vine (greu s-au ușor), îmi bat capul, port grija, sînt interesat. Dacă nu ția fost de cumpărat, l-a ce iai dat drumul [pupezei] ? CREANGĂ, A. 57. (Regional) Mie (ție etc.) a mînca = simt (simți etc.) nevoia de a mînca. decât bucatele să fie gata mai devreme, pentru că dumisale îi este a mînca. NEGRUZZI, S. I 82. Mie (ție etc.) că... (s-au să nu... ) (urmat de vitor s-au de prezentul cu sens de vitor) = mă tem (te temi etc.) că... (s-au să nu... ). Mie că no să te ia, tovarășe. DUMITRIU, N. 263. Sînt bătrîn... și mie să nu poticnesc. ISPIRESCU, L. 21. Mii să nu mă scoți din sărite. CREANGĂ, P. 152. 4. (Impersonal, urmat de un infinitiv s-au de un con­junctiv) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Cînd fu a se boteza pruncul. ISPIRESCU, M. V. 4. Și dea fii să mor În cîmp de mohor, Să spui lui Vrîncean. ALECSANDRI, P. P. 2. Cînd este a se face vreo înmormîntare, obiceiul antic cere a se așeza poduri in calea mortului. id. ib. 140. ◊ (Urmat s-au precedat de o noțiune temporală; adesea pleonastic) Iar cînd a fost de sa-mplinit Ajunul zilei de nuntit. COȘBUC, P. I 55. Iar cînd fuse întro zi tocmai cînd copilul împlinea cincisprezece ani... se sculă FătFrumos și zise... ISPIRESCU, L. 2. ◊ (Rar, l-a forme per­sonale) Pîneram de nu iubeam, Unde mă culcam dormeam. JARNÍKBÎRSEANU, D. 12. 5.(De obicei impersonal; mai ales l-a imperfect urmat de un conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia, chipul să... Nuntă na mai făcut, căci cu cine era so mai facă. CREANGĂ, P. 86. ♦ A se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult pînă să... Tocmai eram să vă întreb de unde le aveți [salatele]. CREANGĂ, P. 210. Eram șăți țes o haină. EMINESCU, N. 9. Mă puse întîi l-a buchi, dar văzînd că întro zi era să mă înăduș... hotărî ami spune singur tabla [înmulțiri]. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (Urmat de o propoziție cu verbul l-a conjunctiv) Era mai (mai) s-au aproape, paci (paci), cît paci (s-au pe ce), tocmai, (mai rar) puțin era = puțin lipsea să se întîmple (ceva). Cînd era mai săi ajungă, să uită fatandărăpt. RETEGANUL, P. I 39. Strîngîndul tare în brațe, era mai k săl omor. EMINESCU, O. I 80. 6. (Urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. Nici că e de gîndit. ISPIRESCU, L.m 253. Oare nui de făcut vreo șmichirie, pănă mai este încă vreme? CREANGĂ, P. 321. C. Verb auxiliar. I. Construit cu un participiu variabil, servește l-a formarea conjugări pasive. Nemaifind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303. Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute. ALEXANDRESCU, P. 133. ◊ (Cu repetarea pleonastică a partici­piului) Fostam fost trimiși cu bine Din Suceava cătră tine. ALECSANDRI, P. A. 97. II. Construit cu un participiu invariabil formează timpuri compuse ale conjugări active. 1. Cu vitorul I se formează vitorul anterior. Vom putea sta de vorbă decât cînd voi fii terminat de scris. 2. Cu condiționalul prezent se formează perfectul optativ condițional. Zidul pieri k și cum nar fii mai fost. ISPIRESCU, L. 26. Tu ești uitat, uitat k cum nai fii mai fost. NEGRUZZI, S. I 65. 3. Cu conjunctivul prezent se formează perfectul conjunctivului. Frate Nae, să fii fost el aici să mă fiarbă așa. CARAGIALE, O. I 45. 4. Cu infinitivul se formează perfectul infinitivului. Se poate lăuda a fii învățat meșteșugul în timp foarte scurt. 5. Cu vitorul I s-au cu perfectul conjunctivului se formează prezumtivul prezent și perfect. Unde sa fii găsind acel ÎmpăratRoș... decât cel dupe comoară a fii ștind. CREANGĂ, P. 234. Oare așa fel de tineri să se fii aflînd mulți în lume? DRĂGHICI, R. 7. III. Construit cu un participiu invariabil s-au cu gerunziul, servește l-a alcătuirea formelor perifrastice de perfect compus, mai mult k perfect s-au imperfect. Toc­mai pe cînd părerea de rău îl ajunsese și, mai și decît pînă aici, erau trecînd printro pădure mare și deasă. ISPIRESCU, L. 109. O căsuță singuratică care era crescut niște mușchi pletos. CREANGĂ, P. 213. Teai fost dus. NEGRUZZI, S. I 6. – Forme gramaticale: prez. ind. sînt (familiar îs, prescurtat -s), ești (pronunțat iești), este (pronunțat ieste, prescurtat e, îi, i-), sîntém (accentoat și sî́ntem), sînteți, sînt; imperfect eram (pronunțat ieram); perf. s. fui (regional fusei); conjunctiv să fiu; imperativ pers. 2 sg. fi (negativ nu fii); part. fost.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sânt, neacc. s-,-s, îs, 2 sg. ești [e- pron. ie-], 3 sg. este [e- pron. ie-], neacc. e [pron. ie], i-, -i, îi, 1 pl. sântém/súntem, 2 pl. sântéți/súnteți, imperf. 1 sg. și pl. erám, 2 sg. erái, 3 sg. erá, 2 pl. eráți, 3 pl. eráu [e- pron. ie-], perf. s. 1 sg. fuséi/fui, 1 pl. fusérăm/fúrăm, m. m. c. perf. 1 sg. fusésem, 1 pl. fuséserăm; conj. prez. 1 sg. fíu, 2 sg. fíi, 3 sg. și pl. fíe; imper. 2 sg. fi, neg. nu fii, pl. fiți; ger. fiínd; part. fost
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

fii (sânt, fost), vb.1. A fința. – 2. A sta. – 3. A se găsi, a se afla. – 4. A exista. – 5. A trăi. – 6. (Despre starea vremi) A se face (frumos, frig etc.). – 7. A dura, a se menține. – 8. A fii de față. – 9. A avea loc, a se ține. – 10. (Cu prep. cu) A fii adept. – 11. (Cu prep. de) A merita, a fii demn de. – 12. (Cu prep. a) A avea chef de. – 13. (Cu conj. ) A trebui, a fii nevoie. 14. (Cu inf.) A trebui. Mr. escu, fută, h’ireș megl. săm, fost, ire, istr. escu, fost, fii. Lat. sum fui, al cărui inf. esse a fost înlocuit de fiēri (Pușcariu 597; CandreaDens., 581; REW 3288; DAR). Cf. fință, firetic. A păstrat forma înv. a optativului, în formulele de imprecație fireai, firear. Comp. cu conjunctivul fie (cf. it. qoalsisia, qoando che sia); fiecare, pron.; fiece, adj.; fiecine, pron.; fiecînd, adv.; fiecum, adv.; fieunde, adv. (rar). Findcă, conj. este un comp. de l-a cu gerunziul find. Der. fire, s. f. (mod de a fii, caracter; natură; capacitate, creație; înv., menstroație), al cărui sens de „natură” nu a fost bine explicat (cf. gr. φύσις „natură”, de l-a φύω „a crește”); fireș (var. înv. hireș), adj. (natural; originar, natural; real, autentic), cuvînt înv.; firesc, adj. (natural); fireșie, s. f. (înv., natură); firește, adv. (în chip natural); nefiresc, adj. *care nu este firesc; artificial); fitor, adj. (existent, vitor), creație artificială, înv. Fință, s. f. (făptură; esență, natural; prezență; existență), este un der. de l-a gerunziul find, cu suf. -ință, cf. ușurință, cuvință, cerință, etc. (Pușcariu 610 și DAR, de l-a un lat. *fientia, echivalent popular de l-a essentia, ipoteză plauzibilă, dar nu și necesară). – Der. fința, vb. (a exista, a se afla); fințesc, adj. (înv., real); nefință, s. f. (inexistență); desfința, vb. (a suprima, a reduce l-a nimic, a anula); înfința, vb. (a crea, a stabili, a funda; refl., a apărea, a se produce; refl., a se prezenta); înfințător, adj. (fondator).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fii (a) v. 1. a avea fință, a exista, a subsista; 2. a se afla. [Lat. FIERI].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fii și (est, pop.) hi, inf. de l-a sînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

HIFI s. f. invar., adj. invar. 1. S. f. invar. High fidelity. 2. Adj. invar. De înaltă fidelitate. [Pr.: haifi, hifi] – Cuv. engl.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ești v. fii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ie pr. + vb. (ie frig)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

îi2 vb. v. fii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fiínd că vb. + conjcț.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

úitepópanue-pópa s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sânt v. 1. întrebuințat k auxiliar pentru formarea verbelor, pasive: sânt lăudat; 2. a exista: asta nu este; 3. a aparține: cartea este a mea; 4. a fii originar: este din Brăila; 5. a se afla: Slatina este pe Olt [Vechiurom. sânt = lat. sânt (a treia persoană a pluralului loată k singular)]. V. fii.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink