FETIȘISM s. n. Formă rudimentară de religie, bazată pe cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme.

fetișism sn [At: GHEREA, ST. CR. I, 248 / E: fr fétichisme] 1 Cult al fetișurilor (1). 2 Religie tradițională a popoarelor din Africa, bazată pe o concepție animistă Si: animism. 3 (Fig) Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. 4 (Ecn; îs) -ul mărfii Reprezentare denaturată pe care oamenii și- o formează despre mărfuri, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din raporturile sociale. 5 (Psa) Înlocuire a obiectului sexual (nonnal) cu un fetiș (4).

FETIȘISM s. n. Faptul de a venera fetișuri, cultul fetișurilor. ♦ Fig. Venerație exagerată, lipsită de discernământ, față de o idee, de un principiu etc. – Din fr. fétichisme.

FETIȘISM s. n. Faptul de a adora fetișuri, deificarea diferitelor obiecte și lucruri cărora li se atribuie o forță supranaturală, misterioasă, inaccesibilă înțelegerii omenești; fig. adorație totală, lipsită de discernămînt, pentru o idee, un principiu, o concepție. Sîntem contra fetișismului cuvîntului, precum sîntem contra oricărei exagerări. GHEREA, ST. CR. I 248. ◊ (Ec. pol.) Fetișismul mărfurilor (sau al mărfii) = idee falsă, iluzorie, pe care și-o fac oamenii despre mărfuri, bani și capital, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din relațiile sociale existente în societatea capitalistă. Misterul fetișismului banilor nu este deci nimic altceva decît misterul fetișismului mărfurilor, devenit vizibil și strălucitor. MARX, C. I 116. Anarhia în producție și concurența constituie o lege economică a capitalismului. Fetișismul mărfii ascunde oamenilor adevărata esență a relațiilor lor sociale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 96.

FETIȘISM s.n. Formă timpurie a religiei în comuna primitivă, constînd în adorarea fetișurilor, ca divinități. ♦ (Fig.) Adorație oarbă, nemotivată față de un principiu, de o concepție etc. ◊ (Ec.) Fetișismul mărfii = reprezentare denaturată, falsă pe care oamenii și-o formează despre mărfuri în condițiile relațiilor bazate pe proprietatea privată, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din raporturile sociale dintre oameni. [< fr. fétichisme].

FETIȘISM s. n. 1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor. 2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente. 3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată. 4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite. (< fr. fétichisme)

FETIȘISM n. livr. 1) Cult al fetișurilor; credință în fetișuri. 2) fig. Admirație exagerată și fără rezerve față de o persoană sau față de un lucru. ◊ ~ ul mărfii ideea că mărfurile au însușiri supranaturale, influențând asupra soartei producătorilor lor. /<fr. fétichisme

fetișism n. 1. cultul fetișilor; 2. fig. venerațiune exagerată.

*fetișízm n. (d. fetiș). Cultu (adorarea) fetișilor. Fig. Venerațiune exagerată. V. politeizm.

fetișism s. n.

fetișism s. n.

fetișism s. n.

FETIȘISM s. v. fetișizare.

FETIȘISM s. fetișizare, (livr.) sacralizare.