feteléu, feteléi, s.m. (pop.) V. fătălău.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

feteléŭ adj. m. (d. fată). Ermafrodit, bărbat cu aspect de femeĭe. Cocoș feteleŭ, care nu calcă. – Și fătălău.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink