păiuș s. n., pl. păiușe/păiușuri

FESTUCA K., PĂIUȘ, fam. Gramirieae. Gen răspîndit pe tot globul, cca 105 specii, ierburi anuale sau perene, 20-150 cm înălțime, tulpină cilindrică, articulată, fistuloasă. Frunze sesile, alterne, cu lamină îngustă, deseori liniară, cu nervuri paralele și vagina de obicei complet deschisă. Flori, deseori hermafrodite, rar unisexuate, așezate cîte 3 în spiculețe (formînd panicule), turtite în lături, gluma externă cu o singură nervură, cea interioară cu 3 nervuri, palea externă acută, slab-nervată, de obicei aristată. Înflorește primăvara-vara.

Festuca arundinacea Schreb. (syn. F. elatior L.). Specie care înflorește vara. Flori 4-5, în spiculețe (mucronate sau nearistate) așezate în panicul erect. Plantă perenă, cca 1,50 m înălțime.

Festuca ovina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori cca 8, în spiculețe mov, în paniculă erectă, de obicei unilaterală. Frunze albastre cu lamina filiformă, răsucită, la vîrf scabră. Plantă perenă, ierboasă, cu rădăcină fibroasă. Are soiul „Glauca” cu frunze de culoare argintie-albastră folosit, mai ales. în mozaicuri pentru marcarea liniilor de contrast și chiar în grupe, dînd efecte decorative deosebite.

Festuca rubra L. Specie care înflorește primăvara-vara. Spiculețe în panicule purpurii, lanceolate, scurt-aristate. Frunze plane, netede, albăstrui, în smocuri dense. Plantă perenă (cca 0,90 m înălțime) cu stoloni repenți.

PĂIUȘ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.

PĂIUȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespitosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, târsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiș. 3. (Festuca vaginata) (reg.) părul-porcului.

păiuș, păiușe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii.