7 definiții pentru ferură
Explicative DEX
ferură sf [At: DN3 / Pl: ~ri / E: fr ferrure] Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcții ale unui avion.
FERURĂ s.f. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. [Pl. -ri, -re. / < fr. ferrure].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FERURĂ s. f. piesă metalică pentru consolidarea elementelor unei construcții. (< fr. ferrure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferură s. f., g.-d. art. ferurii; pl. feruri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
FERURĂ piesă de metal utilizată la asamblarea unor elemente componente ale unei aeronave, fiind confecționată din aliaje de aluminiu sau din oțeluri speciale. Ferurile cele mai importante care incastrează aripile consolă la fuzelaj, având o tensiune de rupere de 140-180 kg/mm2.
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ferură, ferurisubstantiv feminin
- 1. Piesă metalică folosită pentru asamblarea elementelor de construcție ale unui avion. DN
etimologie:
- ferrure DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.