fertún m. (mlat. ferto, -ónis, d. germ. vierdung. V. ferdelă). O veche monetă ideală în valoare de 6 scoțĭ saŭ 12 groșĭ, egală în greutate cu un sfert de marcă saŭ grivnă polonă și considerată une-orĭ egală cu florinu, cu 24 de bucățĭ româneștĭ orĭ 36 de banĭ româneștĭ. (Ĭorga, Negoț, 211 și 213).

fertun (ni), s. m. – (Înv.) Monedă ideală, egală cu 12 groși (sec. XV-XVI). Germ. Vierdung, prin intermediul lat. med. ferto, -onis (DAR).

fertun, fertuni, s.m. (înv.) monedă cu valoarea unui sfert de marcă sau grivnă.