FERMECÁT, -Ă, fermecați, -te, adj. 1. Plin de încântare, cuprins de admirație. 2. (În basme și în superstiții) Aflat sub puterea unei vrăji; vrăjit. [Var.: (pop.) fărmăcát, -ă adj.] – V. fermeca.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECÁT adj. 1. v. vrăjit. 2. magic, vrăjit. (O baghetă ~.) 3. v. încântat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FERMECÁ fármec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme și în superstiții) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECÁ vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fermecá vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 sg. și pl. fármecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. și pl. fármece
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) fármec, a fărmăcá v. tr. (d. farmec 1 saŭ lat. *pharmăcare [!]. – Fármec, -ecĭ, -ecă, fărmăcăm; să farmece). Est. Vrăjesc, influențez pin [!] farmece. Fig. Fascinez, încînt: muzica te farmecă. – În vest férmec, a fermecá, el férmecă. V. boscorodesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
férmec ș. a., V. farmec, fărmăc-.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
flautul fermecat expr. (er., glum.) penis.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink