FERMECĂTÓR, -OÁRE, fermecători, -oare, adj. 1. Care place, farmecă, încântă; încântător, desfătător. 2. (În basme și în superstiții; adesea substantivat) Care face farmece, care vrăjește. [Var.: (pop.) fărmăcătór, -oáre adj.] – Fermeca + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care farmecă; care cucerește prin farmecul său; încântător; admirabil. Muzică ~oare. /a fermeca + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. rar Persoană care face farmece, vrăji; vrăjitor. /a fermeca + suf. ~ător
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECĂTÓR adj. 1. v. încântător. 2. feeric, încântător, minunat, (fig.) îmbătător. (Un peisaj ~.) 3. v. adorabil.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECĂTÓR s. v. vrăjitor.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Fermecător ≠ repulsiv, respingător
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fermecătór adj. m., s. m., pl. fermecătóri; f. sg. și pl. fermecătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERMECĂTOÁRE s. v. babă, vrăjitoare.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
fărmăcătór (est) și fermec- (vest), -oáre adj. Care te farmecă, încîntător: o muzică fărmăcătoare. S. m. și f. Vrăjitor, vrăjitoare, care umblă cu diferite obĭecte și descîntece atribuindu-șĭ puterĭ supranaturale maĭ ales p. a face răŭ, cum ar fi oprirea ploilor. V. bahorniță, șișcă 1 și boscorodesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink