FERM, -Ă, fermi, -e, adj. 1. Plin de siguranță și de hotărâre; hotărât, neșovăitor, neclintit. 2. (Despre tranzacții comerciale, comenzi etc.) Stabilit în mod hotărât, la un preț determinat și la un anume termen, asupra cărora nu se mai poate reveni. – Din fr. ferme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERM ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care denotă hotărâre și siguranță; neclintit; neșovăitor. Intenție ~ă. 2) (despre tranzacții, contracte, acorduri etc.) Care este stabilit definitiv; fără a fi în stare să fie schimbat. /<fr. ferme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FERM, -Ă adj. 1. Neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (Despre contracte, înțelegeri) Încheiat în termeni preciși, definitiv. 3. Fix, stabil. [< fr. ferme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERM, -Ă adj. 1. neclintit, hotărât, neșovăitor; sigur, tare. 2. (despre contracte, înțelegeri) încheiat în termeni preciși. 3. fix. (< fr. ferme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

FERM adj., adv. 1. adj. v. hotărât. 2. adj. v. categoric. 3. adj. v. răspicat. 4. adv. v. categoric. 5. adj. hotărât, neabătut, neșovăielnic, neșovăitor, sigur. (Cu pași ~.) 6. adj. v. cert.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ferm ≠ ezitant, nedecis, șovăielnic, indecis, îndoielnic, neferm, nehotărât, șovăitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferm adj. m., pl. fermi; f. sg. férmă, pl. férme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ferm, -ă adj. (fr. ferme, d. lat. firmus; it. fermo. V. infirm). Statornic, hotărît, tare: caracter ferm, a rămînea ferm în hotărîrea ta. Adv. În mod ferm: a fi ferm convins. – Se poate zice și firm.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink