FERÍTĂ, ferite, s. f. Compus al unor metale bivalente cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice superioare și conductibilitate electrică redusă. – Din fr. ferrite.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍTĂ ~e f. Compus al unor metale cu oxizi de fier, având proprietăți magnetice și conductibilitate electrică înaltă, întrebuințat, mai ales, în tehnică. /<fr. ferrite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍTĂ s. f. 1. mineral în stare naturală sub formă de magnetit. 2. constituent structural al fierului sau oțelului. (< fr. ferrite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferítă s. f., pl. feríte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍT, -Ă, feriți, -te, adj. Pus, aflat la adăpost; p. ext. (despre locuri, regiuni etc.) puțin cunoscut, izolat, tăinuit, ascuns. ♦ (Despre ochi, privire) Care ezită să privească pe interlocutor în față. – V. feri.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
bogdang
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍT2 ~ți m. Sare a acidului feros. /<fr. ferrite
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍT s.m. Sare a acidului feros. [< fr. ferrite].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍT s. m. sare a acidului feros. (< fr. ferrite)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍT adj. 1. v. adăpostit. 2. v. dosnic. 3. v. furiș.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferít s. m., pl. feríți
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍTĂ (‹ fr.) 1. Material magnetic în compoziția căruia intră oxizi ai fierului și ai unor metale divalente (nichel, zinc, cupru, cadmiu ș.a.), care prezintă permeabilitate magnetică mare și conductibilitate electrică redusă; utilizat în electronică, telecomunicații, electronică. 2. Constituent structural al aliajelor fier-carbon.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink