*fériĭ f. pl. (lat. feriae, de unde și germ. ferien). Trans. Vacanță școlară.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greșeală, de un risc; a (se) apăra. ◊ Absol. (În construcții exclamative) Doamne ferește! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. și tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A FERÍ ~ésc tranz. (ființe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE FERÍ mă ~ésc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERI- v. fero-.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERI- elem. „fier (trivalent)”, „feruginos”. (< fr. ferri-, cf. lat. ferrum)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍ vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. și reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-și ascunde. (A-și ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
FERÍ vb. v. respecta, ține.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
férie1, férii, s.f. (reg.) măsură de capacitate pentru băuturi spirtoase (cât o vadră).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
férie2, férii, s.f. (înv.) sărbătoare.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferí (ferésc, ferít), vb. – 1. A ține, a respecta. – 2. (Înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (Înv.) A păstra, a menține. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (Refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (Refl.) A se feri. – 9. (Refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. Lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicații sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 și X, 66); din lat. *fērῑre „a sărbători”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la „a ține, a respecta”, la „a sărbători” se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s. f. (acțiunea de a se feri; refugiu); ferință, s. f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s. f. (Trans., adăpost).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
feríe (feríi), s. f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 sg. și pl. fereáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferésc v. tr. (lat. fĕrire, a lovi?). Apăr, protejez, depărtez de pericul [!]: feresc corabia de stîncĭ. V. refl. Evit, mă păzesc: ferește-te de loviturĭ. Ferească Dumnezeŭ saŭ Doamne, ferește! Dumnezeŭ să apere, Doamne apără; nicĭ de cum (ca protestare): Aĭ fost la cîrcĭumă! – Ferească Dumnezeŭ saŭ Doamne ferește! – Imper. ferește și ferĭ se întrebuințează și ca o prescurtare îld. ferește-te!
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
feríe și heríe f. (d. fer, adică „cu cercurĭ de fer”, ca arămie d. aramă saŭ lemnie d. lemn. Cp. cu acov și demerlie, tot vase ferecate). Vechĭ. Vadră. Taxă anumită (care, la început, se va fi dat în natură cu vadra) pe care o plătea vistieriiĭ domneștĭ cel ce cîștiga un proces și dorea ca sentența [!] să rămîie definitivă saŭ taxă pe care o plătea cel ce voĭa să se reînceapă un procers închis pin [!] judecată saŭ împăcare, dar p. care nu se plătise această taxă (Bogdan Arh. 1, 631; Ghib. Traĭsta și Arh. 1909; Nădejde, VR. 1, 6, 414): ne-am împăcat și am dat și heria; vre-o patru-cincĭ heriĭ de mĭed (Ĭorga, Doc. Bistr. 1, 09, unde se văd amîndoŭă înțelesurile). Despăgubirea pe care o plătea cel ce părăsea breasla ca să treacă aĭurea (Ĭorga, Negoț. 178). – Și ferîĭe, herîĭe. Chear [!] azĭ în Trans. (Agrb. Int. 247): ar fi băut o ferie de spirt, în Gorj ferîĭe, „oca de tinichea” (CL. 1922, 363), în Meh. „baniță ferecată de 20 de ocale” (Șez. 37, 42). La Acad. acc. férie, hérie (vadră), ceĭa ce-mĭ pare fals, și socotit ca cuv. deosebit de herîĭe, care nu e de cît [!] o var. pop. ca amăriŭ, -îĭe saŭ moșîĭe față de amăriŭ, -ie, moșie. Într´un doc. (Ĭorga, Stud. și Doc. 13, 85) scris hieri (ceĭa ce cred că e îld. hĭeriĭ), ca fĭer față de fer. – În Trans. birșag, în doc. sl. zavescă (taxa). V. găleată.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DE NIHILO FERI NIL POSSE (lat.) din nimic nu se poate face nimic – Lucrețiu, „De rerum natura”, 2, 287.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ferește-mă, Doamne! expr. (deț.) carceră.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink