fericát, fericátă, adj. (înv.) fericit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fericá vb. I (înv.) 1. a ferici (pe cineva); a socoti pe cineva fericit. 2. a face bine cuiva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

fericá, V. fericesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

fericésc v. tr. (d. ferice). Fac fericit. Consider fericit: nu ferici pe nimenĭ! – Vechĭ, feríc, a -á, fericesc, socotesc fericit. Ban. Urez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink